T'EHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s.f. I. Adj. Care aparţine tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, si care este folosit la construirea obiectului în spaţiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o stiinţă etc. II. S.f. 1. Totalitatea uneltelor si a practicilor producţiei dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze si să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obţine bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuinţate în practicarea unei meserii, a unei stiinţe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă si auxiliare cu care sunt înzestrate forţele armate. - Din fr. technique.
Sursă : DEX'98 (26428)  - RACAI

t'ehnic adj. m., pl. t'ehnici; f. sg. t'ehnică, pl. t'ehnice
Sursă : DOR (287705)  - siveco

T'EHNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de tehnică; propriu tehnicii. 2) Care se referă la latura de strictă specialitate a unei arte, a unei stiinţe, a unei meserii. /<fr. technique, lat. technicus
Sursă : NODEX (356394)  - siveco